Cum îţi dai seama dacă ai probleme cu glanda tiroidă

Glanda tiroidă controlează o bună parte din funcţiile organismului şi bolile ei te pot afecta în multe feluri, chiar dacă simptomele sunt uneori vagi. Iată cum le recunoşti.

Una din cele mai mari glande endocrine, tiroida produce hormoni care controlează metabolismul şi felul în care organismul tău foloseşte alţi hormoni. Aşa că problemele netratate ale tiroidei afectează greutatea, starea de spirit, energia, inima, părul, pielea, fertilitatea şi multe altele.

Multe persoane suferă ani în şir fără să ştie că au o problemă cu glanda tiroidă. Şi în acelaşi timp altele, de obicei supraponderale, se plâng în mod eronat că au probleme „cu glanda”.

Hiertiroidismul apare când tiroida este prea activă şi produce în cantitate prea mare un hormon numit tiroxină, care controlează metabolismul. Simptomele hipertiroidismului:

– Pierzi în greutate chiar dacă mănânci normal sau chiar mai mult ca de obicei,

– Inima îţi bate repede, tare sau neregulat (palpitaţii),

– Eşti anxioasă, te enervezi uşor,

– Îţi tremură mâinile,

– Transpiri mult,

– Ai menstruaţii neregulate

– Eşti mai sensibilă la căldură

– Ai scaun mai des sau ai simtome specifice în sindromul colonului iritabil – crampe, diaree, balonare, flatulenţă,

– Ai „guşă”, o umflatură la nivelul gâtului.

– Ai insomnii.

Cum se manifestă hipotiroidismul

Când tiroida devine leneşă, adică nu produce suficienţi hormoni specifici, înseamnă că ai hipotiroidism. Iată simptomele:

– Eşti obosită şi lipsită de energie, chiar dacă dormi suficient,

– Eşti mai sensibilă la frig,

– Eşti constipată frecvent

– Ai pielea uscată şi palidă, faţă umflată, iar părul e uscat şi fragil

– Eşti răguşită fără să fii răcită

– Chiar dacă mănânci sănătos, ai colesterolul mare la analize şi te îngraşi.

– Ai menstruaţii mai dese şi mai abundente, cu crampe puternice.

– Eşti deprimată

Cum se pune diagnosticul exact

Diagnosticul precis se pune de medic în urma unor analize de sânge care măsoară nivelul hormonilor tiroidieni (T3, T4) şi al unui hormon produs de glanda hipofiză (TSH). Pentru măsurarea fircărui hormon în parte, preţul variază între 25 şi 35 de lei, în funcţie de laborator.

Analize tiroidiene de laborator

TSH (hormonul de stimulare tiroidiană) este cel mai bun marker al funcţiei tiroidiene. Valorile crescute indică o scădere a funcţiei glandei tiroidă (hipotiroidism), iar valorile scăzute, cel mai adesea, indică o hiperfuncţie tiroidiană (hipertiroidism);

Hormonii tiroidieni (FT4, FT3) au modificări , de obicei, în sens opus TSH-ului, fiind scăzuţi în hipotiroidism şi crescuţi în hipertiroidism;

ATPO (anticorpii anti-tireoperoxidază) şi ATg (anticorpii anti-tireoglobulină) sunt crescuţi în tiroidita autoimună (Hashimoto), fiind în general marca biochimică a acestei afecţiuni. Uneori anticorpii anti-tiroidieni pot fi crescuţi, la niveluri relativ mai scăzute şi în alte afecţiuni tiroidiene precum: boala Basedow-Graves (o formă de hipertiroidie), tiroiditele acute şi subacute şi alte tiroidite;

TRAb (anticorpii anti receptor TSH) sunt crescuţi în boala Basedow-Graves fiind markerul biochimic al acesteia;

Ioduria (iodul din urină) şi iodemia (iodul din sânge) sunt scăzute în deficitul de iod, care este una dintre cauzele de hipotiroidism şi sunt crescute în caz de expunere la iod (medicamente ce conţin iod, substanţe de contrast iodate etc.), fapt ce poate induce hipertiroidia;

Calcitonina crescută este utilizată ca marker tumoral pentru medulocarcinomul tiroidian, un cancer tiroidian rar, ce reprezintă doar 5% dintre cancerele tiroidiene. Adică 95% dintre cancerele tiroidiene nu au un marker dozabil în sânge. Valori uşor crescute ale calcitoninei pot avea diverse alte cauze precum fumatul;

Tg (tireoglobulina) este utilizată ca marker de recidivă sau persistenţă a cancerelor tiroidiene diferenţiate (cancerul papilar şi cancerul folicular), după ce s-a practicat extirparea tiroidei (strumectomie) şi după ce s-a îndepărtat restantul de ţesut tiroidian cu iod radioactiv (ablaţie tiroidiană cu radioiod).

La ora actuală nu este recomandată folosirea tireoglobulinei ca marker tumoral la pacienţii neoperaţi deoarece valori crescute se întâlnesc şi într-o serie de afecţiuni tiroidiene benigne, relativ comune, precum hipertiroidia şi tiroiditele distructive;

Explorări imagistice pentru glanda tiroidă

Ecografia tiroidiană este cea mai bună metodă de vizualizare a glandei tiroide, cu ajutorul ei putând aprecia dimensiunea, structura, prezenţa şi aspectul nodulilor tiroidieni, vascularizaţia tiroidei şi alte aspecte de importanţă clinică;

Scintigrafia tiroidiană este utilă în diagnosticul cauzei hiperfuncţiilor tiroidiene, pentru caracterizarea nodulilor tiroidieni ca “reci” sau “calzi” şi pentru identificarea ţesutului tiroidian, în special în cazul prezenţei acestuia la distanţă faţă de localizarea anatomică normală (metastaze sau tiroidă ectopică).

Probabil este important de reţinut că nodulii calzi sunt noduli hiperfuncţionali, dar benigni (non-canceroşi), în schimb nodulii reci scintigrafic au un risc mai crescut de malignitate (de a fi canceroşi), totuşi acest risc este de aproximativ 20%;

Elastografia tiroidiană evaluează elasticitatea nodulilor tiroidieni comparativ cu ţesutul tiroidian normal, nodulii maligni având tendinţa de a fi mai rigizi, datorită invaziei pe care o fac în ţesutul adiacent;

Evaluarea imagistică a tiroidei prin RMN, CT, PET-CT se recomandă doar în situaţii particulare;

Puncţia citologie tiroidiană cu ac fin (FNA) este metoda cea mai bună, “standardul de aur”, pentru investigarea nodulilor tiroidieni. Ea presupune aspirarea cu un ac de seringă, cel mai adesea sub control ecografic, a câtorva celule din nodulii vizaţi, care ulterior sunt examinate la microscop. Puncţia tiroidiană nu prezintă nici un fel de risc major.

NU DISEMINEAZĂ CELULE CANCEROSE pe traiectul de puncţionare sau în fluxul sanguin. Puncţia durează aproximativ 5-10 minute, iar senzaţia dureroasă este similară cu cea de la recoltarea de sânge din venă.

Puncţia tiroidiană previne intervenţiile chirurgicale inutile sau dacă în urma puncţiei se recomandă intervenţia chirurgicală, ea aduce detalii cruciale pentru alegerea tipului de operaţie ce trebuie efectuată pentru a obţine rezultate maximale şi a scuti pe viitor de o urmărire anevoioasă sau chiar de o reintervenţie “de completare” a primului gest chirurgical.

De reţinut

TSH-ul este cel mai bun marker al funcţiei tiroidiene;

Ecografia tiroidiană este cea mai bună metodă imagistică de evaluare a glandei tiroide;

Puncţia citologie tiroidiană cu ac fin (FNA) este “standardul de aur”, pentru investigarea nodulilor tiroidieni;

Puncţia tiroidiană previne intervenţiile chirurgicale inutile;

Surse:www.unica.ro

www.cluj-endocrinologie.ro