Un medic oftalmolog cu 50 de ani experiență dezvăluie secretele operațiilor care te scapă de ochelari. „Vârsta critică a ochiului este 40-45 de ani”

Dr Cristian Moraru, medic oftalmolog cu foarte mare și îndelungată experiență în domeniu, ne-a dezvăluit tot ce trebuie să știm despre intervențiile chirurgicale la ochi

Florian Saiu

Doctorul zilei: Ce operații se pot efectua în prezent pentru a corecta deficiențele de vedere fără a mai purta vreodată ochelari sau lentile de contact? Este posibil așa ceva?

Cristian Moraru: Problema este mai complexă. Există un capitol aparte în chirurgia oftalmologică. Acest tip de chirurgie a fost inventat în urmă cu aproximativ 20 de ani, este, așadar, o procedură nouă și poartă numele de chirurgie refractivă. Ce înseamnă mai exact? Se ocupă cu corectarea viciilor de refracție, cum ar fi miopia sau hipermetropia.

Sunt aceste defecte de vedere o moștenire genetică sau ele apar în urma mai multor acțiuni/factori?
Ochiul este un complex optic, o înșiruire de lentile, de medii optice.

Mai întâi, avem corneea, prima parte a ochiului, care are un efect foarte puternic de a concentra razele de lumină să focalizeze direct în zona maculară, adică în zona centrală a retinei.

Corneea este ca o lupă. Avem, apoi, cristalinul, practic „lentila” ochiului. Este o lentilă dinamică, care își schimbă curbura în functie de locul unde privim – la distanță sau la apropiere.

Corelată cu corneea face în așa fel încât razele de lumină să se unească într-un singur punct, pe retină. Când această corelare este aproape de perfecțiune, este limpede că omul respectiv nu are nevoie de ochelari sau de alte mijloace de corectare a vederii.

Dacă există însă diferențe de corelare, apar viciile de refracție, imaginile nu se mai realizează acolo unde trebuie, la nivelul retinei.

Când ochiul e prea lung, imaginea se formează în fața retinei, iar acest lucru înseamnă miopie. Dacă ochiul este prea scurt, anatomic vorbind, și nu poate aduce imaginea exact acolo unde trebuie, pe retină, apare hipermetropia.

Și mai există un viciu de refracție, legat de axele ochiului; acestea trebuie să fie aproximativ egale în plan orizontal și vertical (și între aceste planuri). Dacă nu sunt, sau dacă ochiul este mai „turtit” într-un ax, apare astigmatismul, un alt defect de vedere.

El poate fi asociat atât cu miopia – și în acest caz se numește astigmatism miopic – , cât și cu hipermetropia – și atunci se cheamă astigmatism hipermetropic. Sau poate fi corelat cu amândouă, iar atunci se numește astigmatism mixt. Avem, iată, mai multe vicii de refracție.

Care, de regulă, sunt corectate de ochelari.

Oricum, aceste vicii sunt descoperite în general de la vârste fragede. După vârsta de trei ani, părinții trebuie să-și ia copilul de mână, să-l ducă la control, pentru că un viciu necorectat poate genera patologii asociate în care copilul se uită cruciș – cum ar fi strabismul – sau poate apărea fenomenul „ochiului leneș”, când unul dintre ochi are dioptrii mai mari decât celălalt, motiv pentru care rămâne mai slab decât celălalt ochi.

Prima metodă: laserul excimer – șlefuirea corneei

Acum, însă, potrivit noilor tendințe, ochelarii nu mai sunt agreați…

Mai ales în rândul tinerilor, al domnișoarelor. Pe baza acestei tendințe a apărut chirurgia refractivă. Ce facem ca să scăpăm lumea de ochelari? Au existat numeroase încercări în trecut, acum 50-60 de ani, de a corecta aceste vicii prin intervenții chirurgicale.

Dar explozia de a corecta, cu rezultate bune și constante, deficiențele de vedere a apărut o dată cu laserul numit Excimer. Grație acestei metode, poti scăpa de ochelari sau poți să-ți micșorezi semnificativ dioptriile.

Poți scăpa și de lentilele de contact.

Și de ele. Pentru că tot ați adus vorba, pentru cine nu voia să poarte ochelari, lentilele de contact îi înlocuiau, când nu apăruse încă metoda laserului excimer.

Cum se procedează mai exact, ce face acest laser? Ce rol mai are omul/medicul în toată această intervenție delicată?

Deși tehnologia este extrem de avansată și laserul realizează cu mare precizie această operație, totusi, medicul are cu siguranță un rol foarte important, determinant chiar! În ce privește laserul, acesta, practic, șlefuiește partea anterioară a ochiului – corneea.

Prin procedee și prin programe speciale de computer, unda laser este dirijată în așa fel încât ia strat cu strat și remedolează corneea. O modelează diferit, în funcție de viciul de refracție.

În cazul miopiei – subțierea corneei se face în centru. În cazul hipermetropiei – această șlefuire se face la periferia corneei, iar în cazul combinațiilor de astigmatism sunt tot felul de softuri care șefuiesc ochiul până îndreaptă deficiențele în așa fel încât să nu mai fie nevoie de ochelari. Laserele au evoluat. La început nu erau atât de exacte.

Acum, însă, rezultatele sunt excelente. Bine, nu este vorba doar de laser, pentru că și aceasta are niște limite. Sunt pacienți care au dioptrii foarte mari. Această subțiere a corneei se face între anumite limite, pentru că nu putem subția corneea cât vrem noi.

Ea are o grosime, în medie 550-560 de microni, iar dacă depășim limita de șlefuire, corneea poate suferi foarte mult, se poate deforma, ducând până la complicații care pot necesita chiar transplant de cornee. Din acest motiv, la început au existat foarte multe rateuri.

Doctorii de pe întreg mapamondul au înțeles repede că interesul pentru acest laser este enorm și, deși tehnologia era inițial foarte scumpă și pacientul plătea mulți bani pentru a scăpa de ochelari, tot mai mulți medici au început astfel să practice aceste intervenții, relativ simple până la urmă (cel puțin, așa părea la început).

Pacientul punea ochiul la laser, iar medicul apăsa pe enter…
Rolul doctorului se reducea la un simplu gest…

Citeste continuarea pe www.doctorulzilei.ro

Loading...